articles
show
10
ro
Cursuri si teste online de matematica si fizica
esti deja inscris? conecteaza-te

Inapoi la articole...

Încotro să merg? Ce meserie să îmi aleg?

Întrebări fundamentale pentru un tânăr de 18 ani. Greu de răspuns. O dată ales un drum, implicațiile ulterioare sunt mari și pe durate lungi de timp.

Vă dau un sfat. Ascultați-l așa cum vă sfătuiesc să ascultați toate sfaturile pe care vi le dau părinții, rudele, profesorii, prietenii. Analizați-le pe toate, cântăriți și luați singuri decizia. Nu faceți într-un anume fel pentru că așa a zis ….. Asumați-vă hotărârea luată.

Și asta pentru că dacă la un moment dat nu iese bine, nu veți avea pe cine să dați vina. Este foarte important pentru că asta vă va ajuta să nu vă cantonați în eșec și să aveți puterea, ca învățând din greșeli, să găsiți un alt drum.

Și totuși. Cum îmi aleg meseria?

În primul rând, domeniul în care aș vrea să muncesc să fie unul astăzi căutat și să aibă perspective, adică să existe șanse să fie căutat și peste câteva zeci de ani. De exemplu, meseria de mare măiestrie și delicatețe, de ceasornicar. În anii 50-60 era atractivă. Astăzi se pare ca este o meserie moartă.

În al doilea rând, și poate cel mai important, meseria pe care o s-o am trebuie să-mi placă.

Nu este un chin mai mare decât acela de a fi obligat ca în fiecare zi să mergi la serviciu cu gândul ca este o corvoada. Cele 8 ore de lucru vor trece îngrozitor de greu iar oboseala va fi pe măsură.

În schimb, dacă aleg meseria potrivită, munca devine o bucurie – pare exagerat spus, dar vă pot garanta că așa este. Jobul va fi bine făcut. Vei fi cel mai bun în ceea ce faci. Se va simți pasiunea cu care a fost făcut. Ai mulțumirea reușitei, îți vin idei, te simți important, ai încredere în tine și în ceea ce iți aduce viitorul.

Veți spune că sunt rare asemenea meserii.

Să vă spun doua întâmplări:

Deunăzi, într-o piață aglomerată, la una din multele tarabe existente, un El și o Ea făceau plăcinte pe lespede, un fel de clătite mai groase. Plăcintele se făceau pe loc, maxim câte patru o data. Umplutura era la alegere: brânză dulce, brânză sărată, ciuperci, varză, dulceață de vișine,.… Cei doi nu mai pridideau cu plăcintele. Erau tare îndemânatici. Ceva făcea ca o permanentă coadă de cinci ori șase inși să aștepte răbdătoare coacerea pe lespede a plăcintelor. Să fi fost rețeta aluatului, ori ingredientele, ori lespedea? Sigur puțin din toate astea, dar sigur și bucuria cu care cei doi reușeau să mulțumească fiecare cumpărător. Se vedea că le place ce făceau și că sunt mândri că doar la ei era mereu coadă.

De mult, atunci când eram cam de vârsta voastră, în una din vacanțele lungi de vară, mă pregăteam să merg împreună cu prietenii în Apuseni. Bocancii, absolut necesari, nu erau alții decât cei folosiți iarna. În graba ultimelor pregătiri am constatat că unul dintre bocanci avea cusătura din spatele bocancului desfăcută, de fapt putrezise și se făcuse praf (în acea vreme așa se purta încălțămintea). Trebuia neapărat să rezolv rapid problema. Mama mea îmi spune să merg la meșterul Rotaru, acolo unde dânsa mergea de totdeauna cu încălțămintea la reparat, pentru ca o să-mi rezolve problema. Nu mai fusesem eu singur nici o data la pantofar, pentru că mama se ocupa de astfel de lucruri. Presiunea timpului era mare, căci ora de plecare era aproape. Găsesc pe meșterul Rotaru, acolo unde la poartă era o firma frumos pictată de mână cu litere rotunjite – Rotaru PANTOFAR.

Stătea într-o chichineață puțin mai mare decât o baie. Pe unul dintre pereți avea un raft plin de pantofi. La o măsuță mică, pe un scaun jos și având în poale un calapod de pantofar, stătea meșterul Rotaru – de fapt un om mărunțel, cu părul complet alb și privirea ascuțită.

Îi spun că am o mica problemă, că sunt puțin grăbit și că îl rog, dacă poate, să-mi rezolve pe loc treaba. Meșterul lăsă deoparte pantoful din poală și mă poftește să stau jos. Îi mulțumesc, dar preferam să stau în picioare căci în fond era vorba de o cusătură.

Dintr-un ghem de sfoară, taie meșterul o bucată cam lungă după aprecierea mea, de cam doi metrii. Ia o bucată de sacâz și începe să treacă sfoara peste sacâz. O dată, de doua ori, de zece ori. Povestea cu sacâzul nu se mai termina. Începeam să-mi pierd răbdarea. A trecut acea sfoară peste bucata de sacâz de zeci de ori. Credeam că înnebunesc. Pune apoi ața într-un ac mare încovrigat și începe să coase partea din spate a bocancului. Băga acul încovrigat prin găurile existente, legând cele trei sau patru bucăți de piele. A ajuns la capătul cusăturii. Mă pregăteam să-i mulțumesc. Dar meșterul Rotaru întoarce bocancul în calapodul cel cu multe fețe și începe din nou să coase peste prima cusătură. Cu îndemânare, băga acul cel încovrigat prin găurile primei cusături trăgând hotărât de ața care la început părea prea lunga, dar încet încet se scurta. A mai cusut meșterul Rotaru o dată sau de două ori peste cusăturile anterioare și s-a oprit când se terminase ața. De fapt știuse de la început că va avea nevoie de toată ața cea lungă. A mai dat apoi peste cusătură cu un soi de vopsea și privind mulțumit la bocanc, mi l-a întins spunând că mă costă doi lei. Cred că trecuse peste o jumătate de oră.

Am plecat înțelegând ce înseamnă munca bine făcută și am citit în ochii meșterului cât de mândru era. Repara încălțăminte cu pasiune. Era de înțeles de ce raftul din spatele lui era plin de ghete și pantofi. Și acum de câte ori văd un pantof scâlciat de vreme, îmi aduc aminte de meșterul Rotaru.

Din păcate vremea reparatului încălțămintei se apropia de sfârșit.

De fapt, vreau să vă spun doar că dacă faci cu pasiune un lucru folositor, aceasta îți va aduce împlinire. Alegeți o meserie cu gândul că o veți practica în Europa cea mare. Porțile sunt deschise. Poate fi medicina, ori ingineria, ori muzica. Totul este să aveți ce să oferiți.

Nu lăsați să vă poarte vântul aiurea. Puneți alături de o decizie înțeleaptă privind meseria aleasă, munca cu perseverență și cu siguranță veți izbândi.

publicat pe 03/09/2013 11:56:49

Inapoi la articole...